Treceți la conținutul principal

Muntii Siriu - catre Lacul Vulturilor

Data: 1 Mai 2011
Participanti: Alis, Iulia, Radu, Virgil, Vlad, Hasmig si eu
Locatia: Muntii Siriu, judetul Buzau


I' m back. Dupa o lunga perioada în care prea multe s-au întâmplat, si în care prea putin am fost la munte, I' m back. ;) A fost o iarna fara iesiri, cu exceptia celei din Retezat despre care voi scrie alta data.
Înca o data încercam sa ajungem la Lacul Vulturilor, dupa ce acum 1 an mai încercasem în prima mea experienta pe munte. Mai multe despre prima iesire in muntii Siriu aici.
Nici de data asta nu am reusit, insa a treia oara, care va fi curând, va fi una cu noroc.

Hotarâram o mica iesire de 1 mai, si ca sa nu ne precipitam in vesnicele locuri de pe Valea Prahovei sau Vama Veche, alegem sa mergem în Întorsura Buzaului, si eventual sa încercam înca o data sa ajungem la Lacul Vulturilor. 
 
Mica pauza la Lacul Siriu:




Valea Nehoiului vazuta de la Lacul Siriu: 

Ajungem în localitatea Întorsura Buzaului, locul unde voiam sa ne cazam. Pensiunea era foarte bine îngrijita si ospitaliera. (pensiunea Beatrice) însa localitatea era dezamagitoare, nimic de vizitat sau de facut vreo plimbare.
Decidem sa mergem la Brasov, profitam de vremea buna, ne plimbam si facem poze. Decidem ca vom intra a doua zi în traseu, mai ales ca de data asta ma documentasem, stiam unde e intrarea si cam pe unde trebuie sa mergem.
Brasov vazut din zona zidului cetatii:


Brasovul vazut din turnul Vânatorilor:


Radu, sus în turnul Vânatorilor:


Mim, prin oras:

Poza de grup:


Încheiem ziua cu vin rosu si alb, la pensiunea unde eram cazati. Înca nu eram siguri daca vom aborda traseul pana sus la Lacul Vulturilor. Virgil isi dorea, eu însa ziceam ca nu prea aveam asa mult timp la dispozitie.
Dimineata totusi, am decis sa încercam, dar având în vedere ca nu eram prea bine echipati, si ca weekendul e mai mult de relaxare , vom merge cât vom putea, si apoi ne întoarcem.
De la pensiune dimineata vedeam masivul Ciucas:


În drum spre traseu am vizitat si rezervatia de zimbri din Bradet (Întorsura Buzaului). Nu erau prea spectaculosi, niste vaci ceva mai mari. Un zimbru:


De data asta am nimerit traseul, mai citisem câte ceva stiam un pic mai multe acum. Cu toate acestea, traseul este foarte prost marcat, si semnalizat. Intr-o intersectie, desi am mers cu un alt grup care voia sa ajunga tot la Lacul Vulturilor, am facut dreapta in loc de stânga, am gresit drumul si astfel am pierdut cam 1 ora balaurind aiurea. Eu si Virgil ne-am promis ca data viitoare cand mergem acolo, sa punem în acel loc o placuta indicatoare .

Intrarea în traseu se face prin Valea Neagra. Cum treci peste viaduct, se face un drum pietruit care coboara, spre stânga în sensul de mers spre Brasov. Masinile pot fi lasate aici, si se porneste pe picioare pâna la podul ce traverseaza Buzaul.
Viaductul din Valea Neagra:


Intrarea în traseu, pe lânga cabana Valea Neagra:


Pe drum ne-am întâlnit cu alt grup de drumeti, am mers o vreme cu ei. Am gresit cu totii drumul si în final ne-am separat. Marcajul este banda rosie, traseul este destul de usor, însa este destul de prost semnlizat.
Poza pe traseu, Virgil cocotat:


Cascada pe traseu:


Poza pe traseu:


Dupa vreo 4-5 ore de mers, am decis ca e mai bine sa ne întoarcem. Vom reveni alta data, vom pleca în traseu de dimineata devreme, asa cum se face, si asta se va întâmpla curând. :)
Un weekend mai mult de relaxare dupa toata perioada agitata din ultimele luni, care mi-a redeschis pofta de drumetii. Sper sa fie cât mai multe, si cât mai spectaculoase anul asta.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Weekend în Olanda

Când : 19-20 Octombrie 2013 Participanți : eu, Jose, Alina și Vali Ruta : Bruxelles - Amsterdam - Delft - Gouda - Rotterdam - Bruxelles English version will be added soon! Ziua 1: Vali și Alina au venit din nou în vizită pe la mine (ce bine!) și pentru că Bruxelles e cam mic și au cam văzut tot data trecută, am decis să încercăm puțin Olanda. Deși planul inițial era să ne ”facem de cap în Amsterdam”, am decis că e mai bine să facem un mic tur al Olandei. Așa că sâmbătă dis-de-dimineață demarăm. Nu înainte ca Alina să se plângă că e prea noapte afară ca să deschidă ochii și să coboare din pat! E adevărat, aici suntem mai la nord și soarele răsare mai târziu și apune devreme iarna. Și am pornit la drum. În doar 2 ore suntem deja la Amsterdam. Traseul e foarte simplu: prin Antwerp, Breda și apoi Utrecht tot pe autostrăzi mergem. Nu ne-am putut abține să nu remarcăm cu tristețe că România nu va avea niciodată o astfel de infrastructură: 6 benzi pe sensul de mers, asfalt imp...

Le Botanique on an autumnish day

Since now i have a nice camera to take pics with, I decided to use it and try to spot places in Bruxelles in different moments of the year. First target: Le Botanique. On a cloudy and grey day, one of the many from the rainy Brussles i decided to go there during lunch break. Altough so far it didn't snow in Brussels, the garden seemed a bit dead, a bit asleep. However, i managed to take some nice pictures. In summer the vegetation and the sculpture can create a way better landscape. Botanique used to be the botanic garden of Belgium and also the main orangery. Nowadays it's just a small garden and a concert venue with a coffee bar. It was quite a cold day so not that many people ware in the park.One or 2 beggars, a jogging old man (did I mention that here people in their 50's run a lot and practice sports in their lunch breaks? ). There were quite a few people from the salubrite taking care of the dead plants, cleaning the water, keeping the garden proper and...

Munţii Ciucaş - Culmea Gropşoarele

Data : 1 mai 2010 Participanti : eu,Virgil,Bogdan,Radu,Oana,Cipi,Nona,Raluca,Cosmin,Elena Locatie : statiunea Cheia, muntele Rosu, culmea Gropsoarele Ruta : Bucuresti-Ploiesti-Cheia (DN1A - asfalt acceptabil, drum destul de aglomerat) Altitudinea maxima atinsa : Vârful Gropsoarele: 1883m Diferenta nivel : 1883 - 1280 = 603 m Traseu : cabana Muntele Rosu - La Rascruce (marcaj triunghi rosu pe fond alb). Un nou weekend , o noua încercare de a urca pe munte. Pentru ca era 1 mai, a fost mai usor sa ne mobilizam ceva mai multi pentru o iesire, asa ca, sub pretextul unui gratar am pornit catre Cheia, jud. Prahova. Gândul meu era însa sa urc pe munte, si gasisem deja un traseu de o ora si jumatate. Ne-am gândit ca gibonii se vor duce pe valea Prahovei, si ca pe aici va fi liber, însa cei 140 de km dintre Bucuresti si Cheia au fost facuti cu greu. Giboni erau si aici, masinile nu erau însa asa luxoase ca pe centura Ploiestului unde am ramas si noi blocati 15 minute alaturi de stoarfe ieftine...