Posted by Catalin Sandu | 1 comments

Le Botanique on an autumnish day

Since now i have a nice camera to take pics with, I decided to use it and try to spot places in Bruxelles in different moments of the year.

First target: Le Botanique. On a cloudy and grey day, one of the many from the rainy Brussles i decided to go there during lunch break.


Altough so far it didn't snow in Brussels, the garden seemed a bit dead, a bit asleep. However, i managed to take some nice pictures. In summer the vegetation and the sculpture can create a way better landscape.


Botanique used to be the botanic garden of Belgium and also the main orangery. Nowadays it's just a small garden and a concert venue with a coffee bar.

It was quite a cold day so not that many people ware in the park.One or 2 beggars, a jogging old man (did I mention that here people in their 50's run a lot and practice sports in their lunch breaks? ).
There were quite a few people from the salubrite taking care of the dead plants, cleaning the water, keeping the garden proper and well maintained.

The Botanique concert venue is nothing amazing but they alywas have concerts and events of rather uknown artists. I once had the chance to go to a concert and I enjoyed it despite of not the most amazing venue.
Just 2 weeks ago I had our Friday lunch with my colleagues at the restaurant inside. The place looks nice and the food is tasty but you can only choose pasta and some italian entries. The prices are a bit high: around 15 euros for pasta and another 3 for a drink.

I will just let you enjoy a few pictures i took untill my hands were completed frozen:





Le Botanique hosts around 50 bronze sculptures. They are not very well maintained but is just this the reason why they have a certain charm. My favourite is this one


I like how in Botanique you can feel relaxed and enjoy the nature right in the middle of the city. You can see the skyscrapers line which is just nearby, you can feel the traffic on La petitte ceinture but somehow you manage to get relaxed and enjoy nature.



And finally some pictures that seem more like from a late autumn than from the middle of winter in such a northen country.






Read more...
Posted by Catalin Sandu | 0 comments

Pițipoanca de Bruxelles - versiunea belgiană




Acest post nu are legătură cu vreo călătorie pe care am făcut-o însă este amuzant și am dorit să împărtășesc experiența.

Dacă credeați că pițipoance sunt doar la noi în România, v-ați înșelat. Ele sunt o specie omi-prezentă, așadar pot fi găsite și aici în Belgia dar sub o formă puțin modificată.

Într-o dimineață obișnuită, mergeam spre muncă în autobuz. Mă așez lângă o domnișoară nici urâtă nici frumoasă, nici ratată, nici specială, nici parfumată - ba mai degrabă puțin mirositoare. Era pur și simplu specia normală care nu iese cu nimic în evidență. Asta până și-a dat drumul la gură.

Vorbind la telefon tare - cum altfel??!! -  cu o altă reprezentantă a speciei pițipoancă normală, am aflat despre distinsa domnișoară că are probleme cu părul. Mai precis îi cade, ”FATĂ”, mult, cum nu s-a mai văzut.  Și pentru că nu știa ce să facă, și pentru a nu rămâne cheală s-a văitat unei alte prietene. Aceasta din urmă a sfătuit-o să facă un lucru genial: să se spele cu USTUROI în cap.

Zis și făcut, fătuca și-a făcut o pastă de usturoi cu ulei de măsline și s-a masat bine pe toate rădăcinile, așa cum chiar ea a zis. Problema a fost că, după clătire, oh well, mirosul de usturoi nu mai ieșea. S-a spălat ea de 5 ori în ziua cu pricina dar mirosul tot insista. Atât de tare încât primul lucru pe care au întrebat-o colegii când a ajuns la școală a fost dacă a mâncat Șaorma de dimineață. Mă rog, ei nu au șaorma au kebab, dar era cu de toate :))

De fapt, așa cum chiar ea a precizat, nici după 5 luni mirosul nu a dispărut în totalitate, de fapt așa cum chiar ea a recunoscut și cum eu am simțit, încă mirosea a usturoi.

PRICELESS MOMENTS in the 66 bus!
Read more...
Posted by Catalin Sandu | 0 comments

Weekend în Olanda

Când: 19-20 Octombrie 2013
Participanți: eu, Jose, Alina și Vali
Ruta: Bruxelles - Amsterdam - Delft - Gouda - Rotterdam - Bruxelles

English version will be added soon!

Ziua 1:


Vali și Alina au venit din nou în vizită pe la mine (ce bine!) și pentru că Bruxelles e cam mic și au cam văzut tot data trecută, am decis să încercăm puțin Olanda. Deși planul inițial era să ne ”facem de cap în Amsterdam”, am decis că e mai bine să facem un mic tur al Olandei.

Așa că sâmbătă dis-de-dimineață demarăm. Nu înainte ca Alina să se plângă că e prea noapte afară ca să deschidă ochii și să coboare din pat! E adevărat, aici suntem mai la nord și soarele răsare mai târziu și apune devreme iarna.

Și am pornit la drum. În doar 2 ore suntem deja la Amsterdam. Traseul e foarte simplu: prin Antwerp, Breda și apoi Utrecht tot pe autostrăzi mergem. Nu ne-am putut abține să nu remarcăm cu tristețe că România nu va avea niciodată o astfel de infrastructură: 6 benzi pe sensul de mers, asfalt impecabil.

Parcăm mașina lui Jose într-o parcare pe acoperișul unei clădiri. Aici am fost pentru prima dată într-un lift pentru mașini. E cam ciudată senzația de a fi într-o mașina cărată de un lift.
Amsterdam de pe acoperișul clădirii:


Pornim la explorat orașul. Alina și Vali par încântați. Asta e bine, mă bucur că le place. După vreo 1km de mers suntem deja în centru. Amsterdam nu e un oraș mare, are doar 700 000 de locuitori dar este MEREU aglomerat și plin de turiști.

Ajungem în piața centrală: Dam Square. Mii de oameni și un parc de distracții cu tematică de Halloween. Aceleași tiribombe erau aici și în 2008 când am fost aici cu Andreea și Florin.


În drum spre Dam Square ne-am oprit și în Flowe Market. Pe lângă flori, aici au și o plantă mai specială, una care te face vesel.


În Amsterdam TOTUL este mai scump ca la Bruxelles. O cafea ajunge pe la 4 euro, un simplu sandviș 6-7 euro. Și nu ne-am dus într-un restaurant de fițe. La Bruxelles un sandviș și o cafea nu ar fi mai scump de 5 euro, dar bănuiesc că și salariile lor sunt mai mari ca în Belgia.

Amsterdamul e plin de energie. Oameni și biciclete se foiesc peste tot, e un haos general dar tocmai asta îi dă un farmec orașului. Asta și canalele. Oriunde te-ai uita sunt mii de oameni, mii de biciclete și canale.


Oamenii sunt dichisiți și aranjați, în schimb bicicletele lor sunt ultimele jafuri: vechi, ruginite, cu o singură viteză, fără cine știe ce dotări pentru confort. Cu toate asta toată lumea e pe bicicletă: mame cu copii, oameni care vin de la cumpărături, bătrâni. Să conduci mașina prin Amsterdam este stresant. Permanent trebuie să ai grijă la bicicliști. Lor pur și simplu nu le pasă, ei au întotdeauna prioritate și uite așa te poți alege cu mașina zgâriată.



Poză de grup, fără Jose:


Niște hipioți care făceau un ban cinstit prin crearea de baloane de săpun într-o piață. Simpatici de-altfel. Le-am pus acolo un cent-doi să aibă pentru săpun și apă.


Am dat apoi o fugă prin Cartierul Roșu, vestita zonă unde prostituția se face legalizat în vitrine. ”Marfa” era variată și pentru orice gust: de la pițipoance la femei bătrâne, de la fete cu silicon la travestiți și transexuali. Cartierul forfotea de puștani și în general de tineri sub 23 de ani, deși era doar ora 12 ziua. Ici colo câte un personaj aborda o domniță din vitrină pentru a negocia prețul. Tariful e standard: 50 euros - 15 minutes for a fuck and a suck.

Tot aici am văzut și un tânăr care probabil luase ceva mai mult decât un joint. Avea pupilele mari și privea pierdut după care pur și simplu s-a prăbușit în genunchi în fața noastră. Nu a pățit nimic grav dar genunchii lui au făcut trosc.  A 2-a zis sigur va avea ceva dureri pe ici pe colo. Destul de derutantă imaginea lui căzând pur și simplu, but...this is Amsterdam!

Am plecat din Amsterdam. Alina și Vali au rămas cu o impresie plăcută. Poate vor reveni!? Next destination: Delft. Delft e un orășel mic, cam cât Râmnicu Vâlcea. În schimb, este un puternic centru universitar. După ce ne cazăm decidem să dăm o tură prin oraș. O ploaie torențială ne cam împiedică însă. Plecăm abia după ce se lasă noaptea.

Câteva poze din micul oraș:


Spre deosebire de Amsterdam, aici e calm și liniște. Canale, străzi înguste, case cochete în care lumea ia cina. Noi alergăm prin ploaie pentru a găsit ORICE deschis care să ne potolească foamea.
 

Parcă suntem într-o poveste. Eu așa mă simt. Un om, doi pe stradă, liniște, apă, multă apă și case cochete. E plăcut să vezi toate astea, dar cred că e destul de plictisitor să trăiești aici.


Undeva lângă piața centrală și biserica noua a orașului:



Reușim să găsim un restaurant indian deschis. Prețurile sunt foarte mari și din păcate mâncarea nu s-a dovedit a fi cea mai bună. O sticlă de apă costă 4.5 euro. O supă costă 5 euro. Asta e, nu avem de ales, nu am găsit nimic altceva deschis și oricum cam astea sunt prețurile în Olanda. Eu și Alina la masă:


Prima oară la un restaurant indian. Mi-am luat o supă interesantă făcută din humus, lenile și mere și un ceai foarte ciudat cu lapte. Supa se numește Mulligatawny Soup.
Cred că alegerea lui Jose, pui cu curry și orez a fost mult mai bună.

Ziua 2: Ne-am trezit relaxați și surpriză: ploaia și vremea rea erau duse departe. Un soare plăcut și o temperatură de 16 grade erau numai-bune pentru plimbări. Următoarea destinație: Gouda, unde se fabrică faimoasa brânză Gouda.
Orașele în Olanda sunt foarte aproape unele de altele. Nici nu îți dai seama când ieși dintr-un oraș și ai intrat într-altul. Asta și pentru că e o țară foarte mică, și pentru că au o infrastructură excelentă. De fapt, Olanda este una din cele mai dens populate țări din lume și este foarte urbanizată.

Un lucru uimitor era faptul că mai peste tot GPS-ul mașinii ne indica că suntem SUB NIVELUL MĂRII! Ceea ce înseamna că terenul pe care ne aflam fusese recuperat din mare de către olandezi. E uimitor!!! Un sistem dens de canale și diguri protejează tot acest teren de a fi invadat de apele mării.

Gouda este un orașel micuț de doar 70 000 de locuitori și pentru că era duminică, senzația de pustiu era puternic accentuată.Canele, case cochete și o atmosferă liniștită descriu acest oraș.



Primăria orașului:


Am avut norocul să găsim un magazin plin cu brâznă deschis. Vânzătorul era un tip rotofei care părea că știe totul despre toată brânza din lume. Ne-am decis cu greu după o jumătate de oră de privit mirosit și degustat. De fapt, am degustat atât de mult că eu mă simțeam deja plin. Plin de brânză.
Am ales un sortiment cu porocale: yammi!
Mai erau feluri de brânză cu pesto, cu chilli, cu muștar, cu peperonni, cu usturoi și cu multe multe altele. 


Am plecat din Gouda încântați de brânză și de micul oraș. Următoarea destinație: Rotterdam.
Rotterdam e al doilea mare oraș din Olanda și cel mai mare port din Europa. A fost distrus în al doilea război mondial așa că arată diferit de restul țării. E nou, cu bulevarde largi și zgârie nori. Nu arată deloc a Olanda ci mai degrabă a un oraș din Germania.

Un muzeu al portului este amenajat în Rotterdam și e gratuit. Cum eram noi în trecere pe acolo, un nene paznic ne-a invitat să vizităm o barjă folosită acum 100 de ani pentru a transporta materiale de construcție la Bruxelles. E uimitor să vezi cum într-un spațiu foarte mic din barjă fusese amenajată o mică bucătărie, un dormitor și chiar un fel de dormitor pentru copii cu 2 pătuțe din sticlă.

Poză din muzeul-port:

Și o poză cu câțiva zgârie nori din Rotterdam:


După ce am gustat o combinație originală de gogoși și clătite mici și foarte pufoase numite Poffertjes am plecat înapoi către casă, către Bruxelles.

Thanks for coming Alina & Vali!

Read more...
Posted by Catalin Sandu | 1 comments

M-am întors. Și sunt pus pe scris!

După 3 ani de la primul post am decis să accord blogului meu mai multă importanță. Recitind toate aventurile trăite pe munte mi-am dat seama cât e de bine să notez undeva micile mele aventuri.

Întrucât unde locuiesc acum, în Belgia, nu există munți și dealuri, tema blogului meu se va schimba un pic. Voi scrie despre ceea ce văd, ceea ce fac și mai ales despre unde mă plimb prin partea asta de Europă. În plus, voi scrie și în Engleză!

La cât mai multe postări! :)

La final, o poza din Lisabona - Sintra. Despre astfel de locuri voi incerca sa scriu de acum pe blog.

Read more...
Posted by Catalin Sandu | 2 comments

Sibiu + un concert pe care l-am așteptat ani de zile



Îmi era dor de România deși am fost acasă acum 2 luni. Pentru că Poets of the Fall au concert la Sibiu în cadrul ArtMania....am zis că e momentul potrivit pentru a merge acasă.



 Așa că joi seara după muncă fuga la aeroport și în doar 3 ore sunt în România. :)
Like in good old times, plănuisem plecarea la Sibiu împreună cu Radu, Dragoș, Nona, Bogdan și Iulia. De data asta fetele conduc...adică Nona și Iulia. Femeile sunt la putere se pare :D

Bogdan, Dragoș, Radu și mașina Nonei:

Iulia și o bucată din a ei: (mașină)


Mică pauză de cafea/țigări/suc la un OMV de pe autostradă. I missed this...it feels so good:)


Valea Oltului îmi place foarte mult ca de fiecare dată. Poate că nu avem noi autostrăzile din Belgia dar cu siguranță nici ei nu au Carpații noștri și Oltul.
 Am găsit o jucărie la Nona în mașină așa că am decis să o maltratăm puțin:


L-am maltratat puțin și pe Radu:


Într-un final am ajuns la Sibiu. Trebuie să scriu că fetele au condus foarte bine, nu repede dar bine.
Cum am parcat, am găsit cu Iulia o catedrală pe care nu o mai văzusem acolo deși am fost de multe ori în Sibiu. Să aruncăm o privire, zic eu cu Iulia:


 Biserica este Catedrala Mitropolitană din Sibiu. A fost construită la inceputul secolului 20 și este o copie a catedralei Sfânta Sofia din Instanbul. Planul de construite a catedralei a aparținut mitropolitului Andrei Șaguna, care a urmat sfatul împăratului Francis Iosif I, de la Viena. Mai multe detalii despre catedrala aici.

După o scurtă plimbare a urmat concertul. Pentru mine a fost de departe cel mai frumos concert la care am participat vreodată. Mi-am dorit de ani de zile să îi aud/văd și acum ...totul era realitate :) Am fost în primele rânduri fredonând toate melodiile. Thank you Poets of the Fall.


A doua zi, pentru că era o zi cu soare și toată lumea dormea, am decis că ar fi frumos să dau o tură prin oraș și să fac câteva poze. Nu vin în fiecare zi la Sibiu.
Orașul e ...evident foarte frumos. Chiar și zonele care nu au fost renovate arată bine. În plus...lumea e relaxată se bucură să stea la o cafea la terasă sau să plimbe câinele. Un pic seamană cu Brusels, dar parcă îmi place mai mult. Cred că e din cauză că e frumos ca în vest și totuși e acasă.

Primăria și muzeul Bruckenthal:

Turnul bisericii evanghelice văzut din Piața Mică:

Piața mică plină de terase, pline de turiști:



Undeva aproape de podul minciunilor. Podul este cel mai vechi pod de fontă din România și a fost construit în 1859 făcând legătura între Piața Mică și Piața Huet. Numele său vine de la o legendă care spune că pe acest pod băieții le jurau iubire veșnică tinerelor fete iar apoi le înșelau în timp ce fetele mințeau că sunt virgine. :) Măcar nu e discriminare, toată lumea minte! :))




Vedere de pe podul Mincinoșilor:



Case cu ochi în Sibiu. Sunt peste tot....și nu le-aș fi observat dacă Dragoș nu îmi atrăgea atenția.



 Iar la final, după plimbare o cafea de dimineață cu prietenii mei e lucrul cel mai bun:


Și încă câțiva:

Și încă:



Read more...