Pițipoanca de Bruxelles - versiunea belgiană

Acest post nu are legătură cu vreo călătorie pe care am făcut-o însă este amuzant și am dorit să împărtășesc experiența.

Dacă credeați că pițipoance sunt doar la noi în România, v-ați înșelat. Ele sunt o specie omi-prezentă, așadar pot fi găsite și aici în Belgia dar sub o formă puțin modificată.

Într-o dimineață obișnuită, mergeam spre muncă în autobuz. Mă așez lângă o domnișoară nici urâtă nici frumoasă, nici ratată, nici specială, nici parfumată - ba mai degrabă puțin mirositoare. Era pur și simplu specia normală care nu iese cu nimic în evidență. Asta până și-a dat drumul la gură.

Vorbind la telefon tare - cum altfel??!! -  cu o altă reprezentantă a speciei pițipoancă normală, am aflat despre distinsa domnișoară că are probleme cu părul. Mai precis îi cade, ”FATĂ”, mult, cum nu s-a mai văzut.  Și pentru că nu știa ce să facă, și pentru a nu rămâne cheală s-a văitat unei alte prietene. Aceasta din urmă a sfătuit-o să facă un lucru genial: să se spele cu USTUROI în cap.

Zis și făcut, fătuca și-a făcut o pastă de usturoi cu ulei de măsline și s-a masat bine pe toate rădăcinile, așa cum chiar ea a zis. Problema a fost că, după clătire, oh well, mirosul de usturoi nu mai ieșea. S-a spălat ea de 5 ori în ziua cu pricina dar mirosul tot insista. Atât de tare încât primul lucru pe care au întrebat-o colegii când a ajuns la școală a fost dacă a mâncat Șaorma de dimineață. Mă rog, ei nu au șaorma au kebab, dar era cu de toate :))

De fapt, așa cum chiar ea a precizat, nici după 5 luni mirosul nu a dispărut în totalitate, de fapt așa cum chiar ea a recunoscut și cum eu am simțit, încă mirosea a usturoi.

PRICELESS MOMENTS in the 66 bus!