Treceți la conținutul principal

Pițipoanca de Bruxelles - versiunea belgiană




Acest post nu are legătură cu vreo călătorie pe care am făcut-o însă este amuzant și am dorit să împărtășesc experiența.

Dacă credeați că pițipoance sunt doar la noi în România, v-ați înșelat. Ele sunt o specie omi-prezentă, așadar pot fi găsite și aici în Belgia dar sub o formă puțin modificată.

Într-o dimineață obișnuită, mergeam spre muncă în autobuz. Mă așez lângă o domnișoară nici urâtă nici frumoasă, nici ratată, nici specială, nici parfumată - ba mai degrabă puțin mirositoare. Era pur și simplu specia normală care nu iese cu nimic în evidență. Asta până și-a dat drumul la gură.

Vorbind la telefon tare - cum altfel??!! -  cu o altă reprezentantă a speciei pițipoancă normală, am aflat despre distinsa domnișoară că are probleme cu părul. Mai precis îi cade, ”FATĂ”, mult, cum nu s-a mai văzut.  Și pentru că nu știa ce să facă, și pentru a nu rămâne cheală s-a văitat unei alte prietene. Aceasta din urmă a sfătuit-o să facă un lucru genial: să se spele cu USTUROI în cap.

Zis și făcut, fătuca și-a făcut o pastă de usturoi cu ulei de măsline și s-a masat bine pe toate rădăcinile, așa cum chiar ea a zis. Problema a fost că, după clătire, oh well, mirosul de usturoi nu mai ieșea. S-a spălat ea de 5 ori în ziua cu pricina dar mirosul tot insista. Atât de tare încât primul lucru pe care au întrebat-o colegii când a ajuns la școală a fost dacă a mâncat Șaorma de dimineață. Mă rog, ei nu au șaorma au kebab, dar era cu de toate :))

De fapt, așa cum chiar ea a precizat, nici după 5 luni mirosul nu a dispărut în totalitate, de fapt așa cum chiar ea a recunoscut și cum eu am simțit, încă mirosea a usturoi.

PRICELESS MOMENTS in the 66 bus!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Munţii Ciucaş - Culmea Gropşoarele

Data : 1 mai 2010 Participanti : eu,Virgil,Bogdan,Radu,Oana,Cipi,Nona,Raluca,Cosmin,Elena Locatie : statiunea Cheia, muntele Rosu, culmea Gropsoarele Ruta : Bucuresti-Ploiesti-Cheia (DN1A - asfalt acceptabil, drum destul de aglomerat) Altitudinea maxima atinsa : Vârful Gropsoarele: 1883m Diferenta nivel : 1883 - 1280 = 603 m Traseu : cabana Muntele Rosu - La Rascruce (marcaj triunghi rosu pe fond alb). Un nou weekend , o noua încercare de a urca pe munte. Pentru ca era 1 mai, a fost mai usor sa ne mobilizam ceva mai multi pentru o iesire, asa ca, sub pretextul unui gratar am pornit catre Cheia, jud. Prahova. Gândul meu era însa sa urc pe munte, si gasisem deja un traseu de o ora si jumatate. Ne-am gândit ca gibonii se vor duce pe valea Prahovei, si ca pe aici va fi liber, însa cei 140 de km dintre Bucuresti si Cheia au fost facuti cu greu. Giboni erau si aici, masinile nu erau însa asa luxoase ca pe centura Ploiestului unde am ramas si noi blocati 15 minute alaturi de stoarfe ieftine

Vârful Moldoveanu - 14 ore de marş prin masivul Făgăraş

Data: 27-29 August Participanţi : ecoXtrem Locaţia: Munţii Făgăraş Traseu efectuat: Complex Sâmbata de sus - Salvamont Sâmbata - Fereastra Mare a Sâmbetei - Valea Rea - Vârful Moldoveanu şi retur :) Se plănuise de ceva vreme ieşirea pe Moldoveanu, în Făgăraş, iar eu îmi doream mult să ajung acolo. Ne-au avertizat că o sa fie dur, că o sa mergem 14 ore aşa că am fost câteva seri la alergat prin Poli, în speranţa că ...fac ceva condiţie fizică. Un pic de dezamăgire când nici Radu, nici Ioana, Costi sau Virgil nu au mai vrut sa vină, dar entuziasmul meu a ramas încă la cote înalte, aşa că vineri dimineaţa, la ora 5.30 eram singurel în Gara de Nord. (nu chiar singurel, ci cu cei de la EcoXtrem, it's a way of saying..). Toata pofta de munte pe care o acumulasem s-a pierdut pe drumul lung către Braşov,în aşteptarea de 2 ore din gara din Braşov, şi în trenul desprins dintr-o ţară africană care ne-a dus din Braşov până în Ucea. Ca să nu stau în gară 2 ore, am dat o tură prin Braş

Weekend în Olanda

Când : 19-20 Octombrie 2013 Participanți : eu, Jose, Alina și Vali Ruta : Bruxelles - Amsterdam - Delft - Gouda - Rotterdam - Bruxelles English version will be added soon! Ziua 1: Vali și Alina au venit din nou în vizită pe la mine (ce bine!) și pentru că Bruxelles e cam mic și au cam văzut tot data trecută, am decis să încercăm puțin Olanda. Deși planul inițial era să ne ”facem de cap în Amsterdam”, am decis că e mai bine să facem un mic tur al Olandei. Așa că sâmbătă dis-de-dimineață demarăm. Nu înainte ca Alina să se plângă că e prea noapte afară ca să deschidă ochii și să coboare din pat! E adevărat, aici suntem mai la nord și soarele răsare mai târziu și apune devreme iarna. Și am pornit la drum. În doar 2 ore suntem deja la Amsterdam. Traseul e foarte simplu: prin Antwerp, Breda și apoi Utrecht tot pe autostrăzi mergem. Nu ne-am putut abține să nu remarcăm cu tristețe că România nu va avea niciodată o astfel de infrastructură: 6 benzi pe sensul de mers, asfalt imp