Treceți la conținutul principal

Leuven într-o zi cu soare

Leuven, Belgia

Doar câteva zile și gata și cu stagiul la Comisia Europeană. Pentru că Florin nu a mai avut vreme să ducă bicla înapoi la centrul de biciclete mi-a revenit mie sarcina de a realiza acest fapt nobil.
Așa că...într-o zi cu soare..și 31 de grade (ceva destul de rar pt Belgia)....plec mai devreme de la muncă cu destinația Leuven.


Leuven e un oraș de doar 100 000 de locuitori, dar ...aici își are sediul cel mai mare producător de bere din lume: Anheuser-Busch InBev. Adică compania care produce Stella Artois, Becks, Corona, Budwiser și multe altele.
Tot în Leuven este și cel mai lung bar din lume. Asta înseamnă că într-o piață imensă, de la un capăt la altul e plin de terase și baruri unde poți bea o bere. Pentru că sunt unul lângă altul, senzația e că ești în același bar, cel mai lung din lume.


O catedrală părăsită. Arată bine, dar când mă apropi constat că geamurile sunt sparte și toul este foarte vechi.
Continui plimbarea mea prin micuțul oraș când dau peste 2 controlori de parcare. O abordez pe domnișoara care împarte amenzi pentru parcare și o întreb ce se va întâmpla cu toate amenzile pe care le-am primit și ăe care nu le voi plăti. Aflu că...întrucât am numere de România, pot sta liniștit, amenzile alea nu au cum să ajungă la mine....așa că sunt salvat. Cel puțin pt moment...:D Nu de alta dar cred că am 100 de euro în total.
Nu știu niciodată unde e permisă parcarea și unde nu. Totul e dubios.

Un canal ce îmi aduce puțin aminte de Bruges :)

Pornesc către centru...noroc cu telefonul și cu Google Maps altfel sunt total pierdut de fiecare dată. Lumea stă la soare, relaxată. Parca sunt in vacanță. Cum dă puțin soarele, cum ies la terasă și stau ore întregi în fața unei beri sau a unei cafele.
Cei mai mulți sunt însă oameni în vârstă. E o chestie generală aici în Belgia. Îmbătrânirea populației e mult mai vizibilă decât în București. Iar...cei mai mulți copii sunt făcuți de imigranți, în special de femeile arabe (eu le numesc Nazguli datorită vestimentației specifice: o pătură neagră din cap până în picioare)





Leuven Museum. Nu am intrat în el, dar ...am intrat în curtea interioară. Oameni relaxați, citind o carte pe iarbă sub soarele de iulie:) 


Piața mare, plină de oameni de toate felurile și....foarte foarte multe biciclete. Am descoperit că bicicleta e foarte utilă și am de gând să îmi iau și eu una în Brussels. Nu știu însă ce voi face când plouă...și de obicei plouă :)



Și un bar cu o intrare interesantă:


Le Couvent des Augustines, servind acum drept centru cultural în Leuven era în trecut spital și reședință pentru asistentele din spitalul Saint Peter. Clădirea a fost construită in 1220. (acum 800 de ani!!)


O ușă interesantă și o bufniță la o altă ușă:




Catedrala Sfântul Petru, construită între 1425 - 1500. Turnul său nu a fost niciodată finalizat.S-a dorit la acea vreme ca turnul să facă din catedrală cea mai înaltă clădire din lume. Terenul nepotrivit și lipsa de bani au dus la abandonarea idei. Acoprișul catedralei a ars parțial în primul război mondial, iar în timpul celui de-al doilea război mondial, o bombă a căzut peste clădire.


Una peste alta o plimbare plăcută într-o zi cu soare în ploioasa Belgie. Iar la final, caractița de lângă locul unde Florin și-a lăsat bicicleta.





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vulcanii Noroiosi - Berca, Buzau

Data:  6 Noiembrie Participanţi:  Iulia, Ioana, Radu , Virgil, eu Locaţia:  Vulcanii Noroioşi E ceva ciudat cu vremea asta, e cald de câteva săptămâni de parcă ar veni primavăra, aşa că ne-am decis să ieşim un pic din Bucureşti pentru a profita înca de vreme. După un brain-storming cumplit, care a durat 30 de secunde am venit eu cu ideea să mergem la Vulcanii Noroioşi şi a rămas stabilit aşa :) Nu eram foarte grăbiţi aşa că am plecat sâmabătă dimineaţa destul de târziu. Întrucât Ioana era la părinţii ei la ţară, undeva la 30 km de Ploieşti , în comuna în care s-a născut Ion Luca Caragiale, am făcut un mic ocol pentru a o lua şi pe ea cu noi după care la drum către Berca, jud. Buzău. Soare, prieteni şi vreme bună, prea multe nu sunt de spus despre ieşirea asta scurtă. Vulcanii noroioşi se formează prin ieşirea la suprafaţă a gazelor din pământ, într-o regiune cu sol argilos ce permite formarea acestor vulcani. Fenomenul e interesant, eu mai fusesem aici dar a...

Munţii Ciucaş - Culmea Gropşoarele

Data : 1 mai 2010 Participanti : eu,Virgil,Bogdan,Radu,Oana,Cipi,Nona,Raluca,Cosmin,Elena Locatie : statiunea Cheia, muntele Rosu, culmea Gropsoarele Ruta : Bucuresti-Ploiesti-Cheia (DN1A - asfalt acceptabil, drum destul de aglomerat) Altitudinea maxima atinsa : Vârful Gropsoarele: 1883m Diferenta nivel : 1883 - 1280 = 603 m Traseu : cabana Muntele Rosu - La Rascruce (marcaj triunghi rosu pe fond alb). Un nou weekend , o noua încercare de a urca pe munte. Pentru ca era 1 mai, a fost mai usor sa ne mobilizam ceva mai multi pentru o iesire, asa ca, sub pretextul unui gratar am pornit catre Cheia, jud. Prahova. Gândul meu era însa sa urc pe munte, si gasisem deja un traseu de o ora si jumatate. Ne-am gândit ca gibonii se vor duce pe valea Prahovei, si ca pe aici va fi liber, însa cei 140 de km dintre Bucuresti si Cheia au fost facuti cu greu. Giboni erau si aici, masinile nu erau însa asa luxoase ca pe centura Ploiestului unde am ramas si noi blocati 15 minute alaturi de stoarfe ieftine...

Vârful Moldoveanu - 14 ore de marş prin masivul Făgăraş

Data: 27-29 August Participanţi : ecoXtrem Locaţia: Munţii Făgăraş Traseu efectuat: Complex Sâmbata de sus - Salvamont Sâmbata - Fereastra Mare a Sâmbetei - Valea Rea - Vârful Moldoveanu şi retur :) Se plănuise de ceva vreme ieşirea pe Moldoveanu, în Făgăraş, iar eu îmi doream mult să ajung acolo. Ne-au avertizat că o sa fie dur, că o sa mergem 14 ore aşa că am fost câteva seri la alergat prin Poli, în speranţa că ...fac ceva condiţie fizică. Un pic de dezamăgire când nici Radu, nici Ioana, Costi sau Virgil nu au mai vrut sa vină, dar entuziasmul meu a ramas încă la cote înalte, aşa că vineri dimineaţa, la ora 5.30 eram singurel în Gara de Nord. (nu chiar singurel, ci cu cei de la EcoXtrem, it's a way of saying..). Toata pofta de munte pe care o acumulasem s-a pierdut pe drumul lung către Braşov,în aşteptarea de 2 ore din gara din Braşov, şi în trenul desprins dintr-o ţară africană care ne-a dus din Braşov până în Ucea. Ca să nu stau în gară 2 ore, am dat o tură prin Braş...