Data: 27-28 Noiembrie
Participanţi: Eu, Radu, Bogdan Stoica, Bogdan Ştefan, multi multi oameni de la EcoXtrem
Locaţia: Valea lui Stan, Argeş
Încă o dată cu EcoXtrem la munte, de data asta i-am convins şi pe colegii mei Bogdan(ii) sa vină cu noi. Locaţia era aleasă de ceva vreme: Valea lui Stan. Mă încânta faptul ca o să revăd locurile alea, de data asta iarna. În plus, nici nu e greu traseul asta.
Aşadar cu bocanci noi nouţi, cu windstopperi şi frontală, sâmbătă dimineaţa la ora 6.30 ne dăm întâlnire în faţa operei de unde vom pleca cu autocarul. Lume multa, 75% necunoscuţi mie, cred că atât de mulţi nu am fost niciodată. Nu ştiu dacă o fi bine sau rău dar mi s-a părut ca eram foarte, foarte mulţi.
Daca în Bucureşti era ceaţă, acolo ne aştepta o vreme plăcută, pe creste se vedea zăpada. ;) Ne-am cazat la pensiunea Dracula din Căpăţâneni şi la ora 11 am pornit în traseu. Locul nu mai semăna cu ce îmi aminteam eu de astă vară. Ar fi fost frumos să fie ceva mai multă zăpadă, dar a fost ok şi aşa.
Poză de grup la intrarea în traseu:
Pentru că eram mulţi, ne-am mişcat foarte greoi. Ăsta e marele dezavantaj la un grup atât de mare. Mă plictiseam, stăteam pe loc adesea, daca nu ma mişcam începeam să simt şi frigul. Peisajele erau faine, parca însa era mai frumos astă vară.
Unul din pasajele traseului:
Mi-ar plăcea să mă implic mai mult şi eu în ieşirilea astea, dar cred că îmi trebuie ceva mai multă experienţă mai întâi.
Cel mai tare aspect al traseului a fost traversarea râului pe o coarda pe care o suspendaseră ei deasupra râului. Eu nu voiam să trec pe acolo, până în ultima clipă căutam o metodă alternativă de a traversa râul altcumva, dar de fapt era foarte uşoară traversarea.
Pe finalul traseului , am ajuns într-o poieniţă plină de zăpadă. Prima zăpadă văzută iarna asta. :)
Seara ne-am întors la cabană, unde am avut parte de o supa austeră de care nu m-am atins apoi ...o sticlă de vin, şi încă una. Eu eram obosit aşa că am adormit rapid. Tre să fac ceva să rezist mai mult seara :))
Ziua următoare s-a făcut rapel de pe unul din podurile de pe Transfăgărăşan, apoi...înapoi la Bucureşti.
Aştept cu entuziasm să cadă mai multă zăpadă, şi să ma bucur de munte iarna!!
Participanţi: Eu, Radu, Bogdan Stoica, Bogdan Ştefan, multi multi oameni de la EcoXtrem
Locaţia: Valea lui Stan, Argeş
Încă o dată cu EcoXtrem la munte, de data asta i-am convins şi pe colegii mei Bogdan(ii) sa vină cu noi. Locaţia era aleasă de ceva vreme: Valea lui Stan. Mă încânta faptul ca o să revăd locurile alea, de data asta iarna. În plus, nici nu e greu traseul asta.
Aşadar cu bocanci noi nouţi, cu windstopperi şi frontală, sâmbătă dimineaţa la ora 6.30 ne dăm întâlnire în faţa operei de unde vom pleca cu autocarul. Lume multa, 75% necunoscuţi mie, cred că atât de mulţi nu am fost niciodată. Nu ştiu dacă o fi bine sau rău dar mi s-a părut ca eram foarte, foarte mulţi.
Daca în Bucureşti era ceaţă, acolo ne aştepta o vreme plăcută, pe creste se vedea zăpada. ;) Ne-am cazat la pensiunea Dracula din Căpăţâneni şi la ora 11 am pornit în traseu. Locul nu mai semăna cu ce îmi aminteam eu de astă vară. Ar fi fost frumos să fie ceva mai multă zăpadă, dar a fost ok şi aşa.
Poză de grup la intrarea în traseu:
Pentru că eram mulţi, ne-am mişcat foarte greoi. Ăsta e marele dezavantaj la un grup atât de mare. Mă plictiseam, stăteam pe loc adesea, daca nu ma mişcam începeam să simt şi frigul. Peisajele erau faine, parca însa era mai frumos astă vară.
Cascade, pietre imense, scări, pasaje un pic mai dificile....e frumoasă Valea lui Stan. Era amuzant că noi toţi înceram să nu ne udăm, ne cătăram pe pereţi, ne zbăteam şi ne cam agitan, dar până la urmă tot ce se putea întâmpla mai rău era să ne udăm cu un pic de apă.
Relu ne predă câteva tehnici de traversat apa şi de mers pe munte. Eram foarte atent la ce spunea mi se parea foarte tare cum reuşea să sară peste apă cu un băţ. Tre să învaţ şi eu asta.
O cascadă pe traseu:
Scara în care mă agăţasem astă vară acum am urcat-o fără probleme.
Era mereu nevoie să mă agaţ de pereţi sau crengi, şi pentru ca toate erau foarte ude, şi pentru ca eu aveam nişte mănuşi din lână, total nepotrivite şi care absorbeau toată apa, mă opream destul de des să le storc de apa care se acumula în ele. E destul de dificil şi cu aparatul foto, e prea mare, mă încurcă în anumite zone, cred că o să îmi iau unul mai compact şi mai micuţ.
Bogdan era foarte amuzant: tot drumul se gândea la pasajul pe care urmam să îl traversam. Daca aveam noroc, apa era până mai sus de genunchi, daca nu ...poate până la gât. El a făcut tot felul de planuri pentru a traversa, dar o dată ajunşi acolo a luat cea mai neinspirată decizie: să se agaţe de pereţi. Desigur a căzt fix în apă aşa că...de ce îţi e teamă de aia nu scapi. Eu mi-am pus nişte saci de plastic peste bocanci şi pantaloni şi mi-am încercat norocul aşa. Unul din picioare a fost norocos, celălalt nu :)
Concluzia: cea mai buna varianta ar fi fost descalţarea + suflecarea pantalonilor.
Bogdan, în apă, fără voia lui:
Am continuat traseul ud, nu mă deranja prea tare atât timp cât mergeam, mai rău era când ne opream şi simţeam frigul:)
La finalul traseului, un ceai cald făcut acolo pe loc a fost bine venit.
EcoXtrem au fost foarte organizaţi în tura asta. Deşi eram foarte foarte mulţi s-au descurcat foarte bine, aşa că felicitari !!
Mi-ar plăcea să mă implic mai mult şi eu în ieşirilea astea, dar cred că îmi trebuie ceva mai multă experienţă mai întâi.
Cel mai tare aspect al traseului a fost traversarea râului pe o coarda pe care o suspendaseră ei deasupra râului. Eu nu voiam să trec pe acolo, până în ultima clipă căutam o metodă alternativă de a traversa râul altcumva, dar de fapt era foarte uşoară traversarea.
Pe finalul traseului , am ajuns într-o poieniţă plină de zăpadă. Prima zăpadă văzută iarna asta. :)
Seara ne-am întors la cabană, unde am avut parte de o supa austeră de care nu m-am atins apoi ...o sticlă de vin, şi încă una. Eu eram obosit aşa că am adormit rapid. Tre să fac ceva să rezist mai mult seara :))
Ziua următoare s-a făcut rapel de pe unul din podurile de pe Transfăgărăşan, apoi...înapoi la Bucureşti.
Aştept cu entuziasm să cadă mai multă zăpadă, şi să ma bucur de munte iarna!!
prea tare :). Chiar v-ati udat oleaca
RăspundețiȘtergereCe super tare povestesti !
RăspundețiȘtergere