Treceți la conținutul principal

Plimbare la Lacul Capra si Montaniada 2010

Data: 11-12 iulie 2010
Participanti: Radu,Virgil,eu, Oana, Costi, Iulia si Alexandra
Locatie: Transfagarasan - Lacul Capra
Ruta: Bucuresti - Pitesti - Curtea de Arges - Cabana Capra - Brasov - Bucuresti

Acest post e scris la o saptamâna dupa plimbare asa ca se va baza mai mult pe poze si scurte impresii.
Planuisem deja sa ajungem la Montaniada, si chiar daca nu participam, si ajungeam abea sâmbata acolo, am pornit la drum. Vremea se anunta nasoala, fusese o saptamâna cu multa munca, asa ca nu eram cu moralul prea ridicat.

Ne-am strâns cu greu in fata blocului lui Costi, si am plecat la drum abea pe la 9 jumatate. In Bucuresti vreme nasoala, dar îndata ce ne-am apropiat de Pitesti s-a facut soare! Din nou catre Curtea de Arges, urasc drumul asta pentru ca e foarte prost.

Transfagarasanul e însa minunat. Tunel pe sosea:

Am trecut pe lânga locul unde cu 2 saptamâni în urma campasem, si le-am aratat celor din masina mea unde începe traseul pe Valea lui Stan. Mic popas pentru o gura de aer:

Am ajuns la locul unde se campa pentru Montanida, însa am fost dezamagit; nu era lânga cabana Capra ci mai jos, era fum de gratar peste tot, si dintr-un colt (campasera niste turisti ce nu aveau treaba cu Montaniada) rasunau voios manele.

Am plecat catre Bâlea dupa ce am aflat ca toata lumea e plecata pe traseu, decisi sa facem si noi un traseu al nostru. Ajunseseram prea târziu sa mai plecam în grup organizat.
Catre Bâlea:


Pe drum:

Imediat ce am traversat tunelul, parca am trecut intr-o alta lume. Pe lânga mizeria si bâlciul de acolo, ne-a socat ceata puternica si zapada care era destul de multa.

Ne-am oprit sa mâncam ceva mai jos de tiganie, prilej de poze când se ridica ceata, si prilej pentru mine sa ma interesez pe unde încep traseele montane.

Versantul nordic, catre Ardeal:


Am decis sa urmam traseul cruce albastra catre lacul Capra si de acolo om mai vedea. Am urcat pe la baza tunelului, dinspre partea sudica acolo unde nu era ceata si urcam fara teama.
Poze pe traseu:

Urcând catre lacul Capra:

Intrarea în tunelul de la Bâlea vazuta de pe traseu:

Pe traseu, Costi si Virgil:

Iulia:
Ma cam lua ameteala privind:

Urcusul era cam anevoios însa nu e foarte lung:


Virgil era mai mereu primul, si trebuia sa ne astepte.

Am ajuns destul de repede pe creasta, peisajul era magnific:

Si din nou poza de sus:

O alta:

Pe creasta nu era soare, ceata de dincolo de tunel ajunsese deja aici. Am reusit totusi sa gasim o balta. Toti am crezut ca asta e lacul Capra si am început sa ne facem poze cu balta. :))

Costi s-a departat un pic si a descoperit o balta mai mare: ASTA E LACUL. Din nou poze cu noua balta. Alexandra si Radu dezertasera deja, au hotarât sa nu mai mearga mai departe si sa coboare.
Noi restul, poze cu balta numarul 2, convinsi ca asta e lacul.

Dupa ceva vreme surpriza: descoperim adevaratul lac, mult mai mare si adânc, din care se scurgea apa în cele 2 balti cu care ne-am facut noi poze. Din nou poze:))
Eu si Costi:

Adevaratul lac Capra:

Pentru ca veneau valuri de ceata si aveam momente când nu distingeam ce aveam în fata am decis sa coborâm însa de data asta catre Bâlea, nu pe unde am urcat. Virgil a decis sa se întoarca pe acelasi drum asa ca am ramas doar eu , Iulia si Costi. Sus la lac era frig de-a dreptul iar vântul ne cam brazda fetele. O mica ezitare la alegerea marcajului din cauza cetii, apoi o mare ezitare când in fata aveam o coborâre in ceata fara a stii sigur daca ajungem unde doream.
Ceata densa la coborâre:

Pe masura ce coboram se auzeau tipete, masini, muzica, în plus mai erau si altii care coborau asa ca am stiut ca e drumul cel bun.


O data reuniti, am mers sa campam lânga ceilalti de la Montaniada.

Eu si Costi în cort: (ce fata am :)) )

Vremea s-a stricat, a plouat toata seara si toata noaptea, asa ca focul de tabara a fost anulat, proba culturala s-a tot amânat pâna ce a fost mutata în o cabana în constructie. Atmosfera a cam fost stricata de vreme. În plus noi nu am mai prins nici un concurs (voiam sa asitam doar) :(

M-am întâlnit însa cu oameni cunoscuti, Luiza , Cromy care a si participat la cross, si Lidia, venita si ea cu clubul ei, Vânturarita si colegi de la EcoXtrem.

Ploaia nu s-a oprit nici a doua zi. Am stat si noi la cross, ne-am mai învârtit prin zona si apoi am decis sa mergem la Brasov sa ne plimbam, ca oricum la munte nu avem ce face daca ploua.

Proba de cross:
Un fel de poza de grup (alta mai normala nu am gasit)

Coborâre catre Cârtisoara:

Brasovul îmi place mult, din nou m-am convins ca aici as vrea sa locuiesc. Sper sa reusesc într-o zi. De fiecare data când ajung aici simt ca aici e locul meu.

Am mâncat si ne-am plimbat dar s-a pornit o ploaie torentiala care ne-a gonit catre masini.


Ne-am ferit de ploaie care pe unde am apucat, dar pâna la urma tot ne-a udat.

Nu a fost nici o problema, am avut timp suficient în luuuuungul drum pe DN1 catre casa sa ne uscam.
Oare vom avea vreodata o autostrada pâna la Brasov???
Nu cred ca vom mai apuca......

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Munţii Ciucaş - Culmea Gropşoarele

Data : 1 mai 2010 Participanti : eu,Virgil,Bogdan,Radu,Oana,Cipi,Nona,Raluca,Cosmin,Elena Locatie : statiunea Cheia, muntele Rosu, culmea Gropsoarele Ruta : Bucuresti-Ploiesti-Cheia (DN1A - asfalt acceptabil, drum destul de aglomerat) Altitudinea maxima atinsa : Vârful Gropsoarele: 1883m Diferenta nivel : 1883 - 1280 = 603 m Traseu : cabana Muntele Rosu - La Rascruce (marcaj triunghi rosu pe fond alb). Un nou weekend , o noua încercare de a urca pe munte. Pentru ca era 1 mai, a fost mai usor sa ne mobilizam ceva mai multi pentru o iesire, asa ca, sub pretextul unui gratar am pornit catre Cheia, jud. Prahova. Gândul meu era însa sa urc pe munte, si gasisem deja un traseu de o ora si jumatate. Ne-am gândit ca gibonii se vor duce pe valea Prahovei, si ca pe aici va fi liber, însa cei 140 de km dintre Bucuresti si Cheia au fost facuti cu greu. Giboni erau si aici, masinile nu erau însa asa luxoase ca pe centura Ploiestului unde am ramas si noi blocati 15 minute alaturi de stoarfe ieftine

Vârful Moldoveanu - 14 ore de marş prin masivul Făgăraş

Data: 27-29 August Participanţi : ecoXtrem Locaţia: Munţii Făgăraş Traseu efectuat: Complex Sâmbata de sus - Salvamont Sâmbata - Fereastra Mare a Sâmbetei - Valea Rea - Vârful Moldoveanu şi retur :) Se plănuise de ceva vreme ieşirea pe Moldoveanu, în Făgăraş, iar eu îmi doream mult să ajung acolo. Ne-au avertizat că o sa fie dur, că o sa mergem 14 ore aşa că am fost câteva seri la alergat prin Poli, în speranţa că ...fac ceva condiţie fizică. Un pic de dezamăgire când nici Radu, nici Ioana, Costi sau Virgil nu au mai vrut sa vină, dar entuziasmul meu a ramas încă la cote înalte, aşa că vineri dimineaţa, la ora 5.30 eram singurel în Gara de Nord. (nu chiar singurel, ci cu cei de la EcoXtrem, it's a way of saying..). Toata pofta de munte pe care o acumulasem s-a pierdut pe drumul lung către Braşov,în aşteptarea de 2 ore din gara din Braşov, şi în trenul desprins dintr-o ţară africană care ne-a dus din Braşov până în Ucea. Ca să nu stau în gară 2 ore, am dat o tură prin Braş

Weekend în Olanda

Când : 19-20 Octombrie 2013 Participanți : eu, Jose, Alina și Vali Ruta : Bruxelles - Amsterdam - Delft - Gouda - Rotterdam - Bruxelles English version will be added soon! Ziua 1: Vali și Alina au venit din nou în vizită pe la mine (ce bine!) și pentru că Bruxelles e cam mic și au cam văzut tot data trecută, am decis să încercăm puțin Olanda. Deși planul inițial era să ne ”facem de cap în Amsterdam”, am decis că e mai bine să facem un mic tur al Olandei. Așa că sâmbătă dis-de-dimineață demarăm. Nu înainte ca Alina să se plângă că e prea noapte afară ca să deschidă ochii și să coboare din pat! E adevărat, aici suntem mai la nord și soarele răsare mai târziu și apune devreme iarna. Și am pornit la drum. În doar 2 ore suntem deja la Amsterdam. Traseul e foarte simplu: prin Antwerp, Breda și apoi Utrecht tot pe autostrăzi mergem. Nu ne-am putut abține să nu remarcăm cu tristețe că România nu va avea niciodată o astfel de infrastructură: 6 benzi pe sensul de mers, asfalt imp