Treceți la conținutul principal

Valea lui Stan - Făgăraş

Data: 26-27 iunie 2010
Participanti: Radu,Virgil,eu, Măda Tomi şi mulţi alţii
Locatie: Valea lui Stan, Făgăraş (baraj Vidraru)
Ruta: Bucureşti - Piteşti - Curtea de Argeş

A trecut ceva vreme de când nu mai fusesem la munte şi pot zice că mi-era dor. După o săptămână plină de muncă a sosit şi seara de vineri, asa că: la făcut bagaje. Pentru că urmam să campăm în aer liber am încercat să-mi organizez rucsacul cât mai bine, şi am reuşit să înghesui un cort, un sac de dormit, câteva haine şi ceva de mâncare, iar rucsacul era mai uşor ca data trecută.

Cu un sac împrumutat, cu cort împrumutat, cu parazapezi împrumutate, la ora 6 sâmbata dimineaţa eram gata de plecare. Am mers cu maşinile până acolo, în total 9 maşini cu destinaţia Valea lui Stan. Pentru că suntem mulţi, şi pentru că e dificil să ne organizam rapid, am plecat din Bucureşti abea pe la 9;

Popas la ieşirea din Piteşti; ciudat nume pt o şaormărie. :D


Un alt popas la ieşirea din Piteşti (cei din board-ul EcoXtrem au trecut pe la Real pt cumpărături), şi apoi punct de întâlnire la Biserica Domnească Sfântul Nicolae din Curtea de Argeş: detalii aici

Pentru că trebuia să îi aşteptăm pe toţi am încins un joc cu mingile de volei şi cu paletele de badminton (ce inspirat am fost să le las în maşina la plecare).



La îndemnul lui Dragoş, am vizitat cu toţii cetatea. Povestea relatată de o doamnă ce ne-a fost ghid era destul de interesantă însa ce m-a impresionat mai mult era dedicarea, implicarea ei în ceea ce spunea, ataşamentul şi respectul pentru domnitorii Ţării Româneşti. Biserica în sine , nefiind renovată era mai mult o ruină însa doamna aceea se încăpăţâna să creadă într-un viitor în care vor fi fonduri şi pentru restaurarea monumentelor culturale.



Am intrat în traseu la 12, Relu l-a convins şi pe Radu să facă traseul deşi era răcit şi voia să aştepte la maşini. Drumul se estima dificil şi lung, tot eram ameninţaţi că vom trece prin apă până la gât aşa că mă resemnasem cu ideea ca voi ieşi ud fleaşcă din traseu.

Înainte de intrarea în traseu:



Traseul s-a dovedit a fi unul genial, mie mi-a placut foarte foarte mult. Din păcate nu este marcat, iar să îl faci de capul tău, fără cineva care să cunoasca zona nu e cea mai buna idee. Dacă la început era destul de lejer, se ajunge la a urca scări destul de dificile, trebuie să fii foarte atent unde pui piciorul pentru a nu aluneca.

O cascadă frumoasă la intrarea în traseu:

Albia râului este destul de largă şi se înaintează destul de uşor:

Primele scări, semn că traseul devine ceva mai dificil:


Albia râului se restrânge încet:

O mică cascadă ce se varsă în lac; peisajul era salbatic iar drumul nu foarte dificil îţi permite să îl admiri. Îmi plăcea răcoarea aerului, apa rece şi vegetaţia.

La scara asta am avut ceva emoţii pentru că mi se agăţase una din hainele de pe rucsac de o bucată de metal, şi nu îmi dădeam seama de ce nu pot urca; până la urmă am desprins haina şi a fost ok. :D
Cam aşa se vedea de pe scară:

Un alt mic lac, un nou pasaj de trecere:


Pentru că eram mulţi stăteam la coadă la aproape orice pasaj mai dificil:

Intrarea în canion. Daca pâna aici reuşisem să fiu cât de cât uscat, de aici am rămas în sandale şi am intrat în apa rece rece. La început era plăcut dar după 30 de secunde simţeam cum îmi taie degetele de la picioare.

Eu acrobatic în încercarea de a ajunge pe malul celălat către finalul traseului:

Reunirea la ieşirea din albia râului:

A urmat un urcuş prin pădure pânâ la drumul forestier ce ne-a dus la barajul Vidraru.
O căsuţă din lemn, aici se pune hrana pentru animale:

Poză de grup la lacul Vidraru:
Barajul Vidraru de pe Argeş (are 166 m înalţime):

Vremea a fost perfectă, tura nu foarte obositoare deşi am mers cam 7 ore. Deşi îmi doresc cât mai multe ture pe creste, deasupra, mi-am dat seama că şi pe văi poate fi foarte fain şi sunt multe astfel de locuri de descoperit.

O seară la foc, mâncare pregatită de Relu şi la somn în cort.
Dimineaţa înviorarea clasică pe malul râului:


Pentru că nu toţi reuşeau să facă simultan exerciţiile, am făcut la genoflexiuni pâna când am reuşit cu toţii să ne sincronizam şi să ne tremure picioarele. :)

Întrucât ploua mărunt s-a decis să se facă rapel de pe unul din podurile de pe Transfăgărăşan.
Mie mi-a fost teamă, îmi era teamă că cu mine se va rupe coarda aia, că nu mă va ţine aşa că am renunţat să fac rapel.
Radu nu a vrut pentru că se lovise în ziua dinainte la mâini iar Mădălinei îi era şi ei teamă. În schimb, Virgil a fost printre primii ce au facut rapel.

Pentru coborâre s-a folosit un dispozitiv numit STOP PETZL; oare când o sa am curajul să fac şi eu asta? :D

Câteva poze cu rapelul:
De aici s-a facut coborârea:


Curajoşi pe coardă:




A fost o ieşire faină, la cât mai multe aşa!

Comentarii

  1. @Marius: Multumesc. Da, chiar a fost frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Traseul pare superb! Mai ales cascada imi place mult! :) Pare oricum destul de dificil.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Dianora: Pare mai dificil in poze decat e in realitate. Un pic de atentie e necesara si poate un pic de experienta. Peisajul e f frumos. Multumesc pt comment.

    RăspundețiȘtergere
  4. am facut si eu acest traseu...este bestial..un pic greoi dar merge:x

    RăspundețiȘtergere
  5. in poza aceea cu foisorul unde se punea hrana pt animale in 1988 am dormit acolo 12 persoane,cat il vedeti de mic..iar in pod am lasat o sticla cu gaz si 2 conserve de peste..cand am vazut pozele am zis daca cineva le-a gasit sau daca inca mai sunt acolo..imi este dor de acel traseu..l-am facut de 4 ori in tinerete..sunt din c de arges si sunt aaproape de vidraru..28km.se gaseste multa zmeura putin mai la vale dar si ursii cu care te poti intalnii..ma rog.erau odata..oricum locuri si trasee superbe..

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce misto! Am fost de multe ori pe Valea lui Stan, nu prea ai cum sa te ratacesti, decat la iesire, prin padure :P
    Si am facut si rapel de pe podul ala, e genial! Dupa ce treci de piciorul podului, te invarti putin pe loc si admiri peisajul. Eu am coborat cu un 8 care se incingea cam rau, asa ca la un moment dat am luat ambele maini de pe coarda si m-am lasat coborata de cel care ma asigura de jos. Cateva caderi in gol mai tarziu, eram in vale, cu inima in gat si picioarele tremurande :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Munţii Ciucaş - Culmea Gropşoarele

Data : 1 mai 2010 Participanti : eu,Virgil,Bogdan,Radu,Oana,Cipi,Nona,Raluca,Cosmin,Elena Locatie : statiunea Cheia, muntele Rosu, culmea Gropsoarele Ruta : Bucuresti-Ploiesti-Cheia (DN1A - asfalt acceptabil, drum destul de aglomerat) Altitudinea maxima atinsa : Vârful Gropsoarele: 1883m Diferenta nivel : 1883 - 1280 = 603 m Traseu : cabana Muntele Rosu - La Rascruce (marcaj triunghi rosu pe fond alb). Un nou weekend , o noua încercare de a urca pe munte. Pentru ca era 1 mai, a fost mai usor sa ne mobilizam ceva mai multi pentru o iesire, asa ca, sub pretextul unui gratar am pornit catre Cheia, jud. Prahova. Gândul meu era însa sa urc pe munte, si gasisem deja un traseu de o ora si jumatate. Ne-am gândit ca gibonii se vor duce pe valea Prahovei, si ca pe aici va fi liber, însa cei 140 de km dintre Bucuresti si Cheia au fost facuti cu greu. Giboni erau si aici, masinile nu erau însa asa luxoase ca pe centura Ploiestului unde am ramas si noi blocati 15 minute alaturi de stoarfe ieftine

Vârful Moldoveanu - 14 ore de marş prin masivul Făgăraş

Data: 27-29 August Participanţi : ecoXtrem Locaţia: Munţii Făgăraş Traseu efectuat: Complex Sâmbata de sus - Salvamont Sâmbata - Fereastra Mare a Sâmbetei - Valea Rea - Vârful Moldoveanu şi retur :) Se plănuise de ceva vreme ieşirea pe Moldoveanu, în Făgăraş, iar eu îmi doream mult să ajung acolo. Ne-au avertizat că o sa fie dur, că o sa mergem 14 ore aşa că am fost câteva seri la alergat prin Poli, în speranţa că ...fac ceva condiţie fizică. Un pic de dezamăgire când nici Radu, nici Ioana, Costi sau Virgil nu au mai vrut sa vină, dar entuziasmul meu a ramas încă la cote înalte, aşa că vineri dimineaţa, la ora 5.30 eram singurel în Gara de Nord. (nu chiar singurel, ci cu cei de la EcoXtrem, it's a way of saying..). Toata pofta de munte pe care o acumulasem s-a pierdut pe drumul lung către Braşov,în aşteptarea de 2 ore din gara din Braşov, şi în trenul desprins dintr-o ţară africană care ne-a dus din Braşov până în Ucea. Ca să nu stau în gară 2 ore, am dat o tură prin Braş

Weekend în Olanda

Când : 19-20 Octombrie 2013 Participanți : eu, Jose, Alina și Vali Ruta : Bruxelles - Amsterdam - Delft - Gouda - Rotterdam - Bruxelles English version will be added soon! Ziua 1: Vali și Alina au venit din nou în vizită pe la mine (ce bine!) și pentru că Bruxelles e cam mic și au cam văzut tot data trecută, am decis să încercăm puțin Olanda. Deși planul inițial era să ne ”facem de cap în Amsterdam”, am decis că e mai bine să facem un mic tur al Olandei. Așa că sâmbătă dis-de-dimineață demarăm. Nu înainte ca Alina să se plângă că e prea noapte afară ca să deschidă ochii și să coboare din pat! E adevărat, aici suntem mai la nord și soarele răsare mai târziu și apune devreme iarna. Și am pornit la drum. În doar 2 ore suntem deja la Amsterdam. Traseul e foarte simplu: prin Antwerp, Breda și apoi Utrecht tot pe autostrăzi mergem. Nu ne-am putut abține să nu remarcăm cu tristețe că România nu va avea niciodată o astfel de infrastructură: 6 benzi pe sensul de mers, asfalt imp