Treceți la conținutul principal

Munţii Ciucaş - Culmea Gropşoarele

Data: 1 mai 2010
Participanti: eu,Virgil,Bogdan,Radu,Oana,Cipi,Nona,Raluca,Cosmin,Elena
Locatie: statiunea Cheia, muntele Rosu, culmea Gropsoarele
Ruta: Bucuresti-Ploiesti-Cheia (DN1A - asfalt acceptabil, drum destul de aglomerat)
Altitudinea maxima atinsa: Vârful Gropsoarele: 1883m
Diferenta nivel: 1883 - 1280 = 603 m
Traseu: cabana Muntele Rosu - La Rascruce (marcaj triunghi rosu pe fond alb).


Statia meteo de pe Muntele RosuUn nou weekend, o noua încercare de a urca pe munte. Pentru ca era 1 mai, a fost mai usor sa ne mobilizam ceva mai multi pentru o iesire, asa ca, sub pretextul unui gratar am pornit catre Cheia, jud. Prahova. Gândul meu era însa sa urc pe munte, si gasisem deja un traseu de o ora si jumatate.
Ne-am gândit ca gibonii se vor duce pe valea Prahovei, si ca pe aici va fi liber, însa cei 140 de km dintre Bucuresti si Cheia au fost facuti cu greu. Giboni erau si aici, masinile nu erau însa asa luxoase ca pe centura Ploiestului unde am ramas si noi blocati 15 minute alaturi de stoarfe ieftine cu ochelari scumpi în Range Rover VOGUE, pentru ca am gresit drumul. Stoarfa din Range Rover mergea la munte, adica se ducea la Sinaia, sa stea in trafic, sa doarma la hotel si sa vina înapoi. Nu, nu era EBA!

Drumul catre statiunea Cheia
Ajunsi în Cheia, decidem sa urcam pe muntele Rosu, speram ca acolo nu sunt atâtea gratare, fum si manele ca aici în vale. Drumul se dovedeste o piedica de netrecut pentru masinuta lui Radu, care, o data terminat asfaltul s-a încapatânat sa se opreasca zicând ca ea de-acolo nu mai urca. Am lasat-o lânga un Passat CC, la fel de suparat si le-am dat voie sa îsi faca de cap pe marginea drumului. Ne-am inghesuit cu totii în masina lui Cipi si la mine în troncalici si am ajuns sus la cabana muntele Rosu.
Gratare, fum , muzica si oameni colorati erau însa si aici. Am gasit un loc mai dosit, mai departe de gloata; eu însa n-aveam stare, ma foiam si cautam traseul de care citisem. În final l-am gasit, Bogdan si Virgil au zis ca urca si ei, asa ca nemâncati am pornit la drum, cu promisiunea ca fix dupa o ora si jumatate, indiferent unde vom ajunge ne vom opri si ne întoarcem la cei din vale.

Inceputul traseului catre culmea ZaganuUrcusul se dovedeste a fi foarte dificil, urmarim traseul dar eu ma opresc din 10 în 10 minute pentru ca puterile ma lasau. E greu când te cobori din masina fix pe munte, si pornesti la escaladat fara conditie fizica. Virgil si Bogdan sunt si ei obositi dar de data asta eu sunt cel care ramâne mereu în urma.

Panta abrupta pe traseul Muntele Rosu - Culmea ZaganuUnul din multele popasuri facute înca de la pornire:

Repaus deasupra Muntelui RosuReusim sa trecem de acest urcus greoi, iar de aici drumul devine mai lejer, iar privelistea frumoasa.

Statia meteo de la Muntele RosuPe traseu erau foarte multi turisti, familii cu copii, catei; cred ca si lui Jack i-ar placea pe aici si nu ar fi asa obosit ca mine. Ne salutam când treceam unii pe lânga ceilalti si cu o parte din ei chiar ne-am bagat în vorba. Am aflat astfel ca strategia de a face galagie la întâlnirea cu un urs e cea mai buna solutie, si ca fuga este exclusa.:D

Catre culmea ZaganuDrumul devine foarte placut dupa ce am reusit sa imi stabilesc un ritm al respiratiei ceva mai lent, si sa fac pasii ceva mai mici pentru a nu obosi atât de rapid.
Flori pe poteca pe care mergeam:

Flori de primavaraAcolo sus în dreapta trebuie sa ajungem, si asta in timpul ramas din acea o ora jumatate

Turisti pe traseul catre ZaganuDeja aici e mai racoare, costumatia mea de tip Hawai e inadecvata însa e ok atât timp cât nu ma opresc si înca depun efort. Întâlnim si petice de zapada, Bogdan si Virgil nu rateaza sansa de a se balaci în ea.

Zapada in luna mai pe muntele RosuÎn stânga noastra, masiv si impresionant se afla vârful Ciucas:

Muntele CiucasÎn dreapta se vede statiunea Cheia, si cu putin noroc si locul unde i-am lasat pe ceilalti.

Panorama catre statiunea CheiaTermenul de o ora si jumatate se apropie, dar nu mai avem mult de mers.
Pe aici am venit noi:

Masivul Ciucas in dreaptaVictorie! Dupa mai putin de 1h 1/2 am ajuns la capatul traseului. Chiar suntem tari!

La Rascruce - pe culmea ZaganuBogdan si stâlpul.

La Rascruce - pe culmea ZaganuVirgil si stâlpul.
Eu fara stâlp dar fericit:

La Rascruce - pe culmea ZaganuVedere de pe creasta:

Vedere de pe creasta ZaganuAcolo jos , în partea dreapta a pozeisunt prietenii nostri si desigur, pata aia mica si foarte stralucitoare e masinuta mea:

Statiunea Cheia vazuta de pe GropsoareleDupa un biscuite si o gura de apa pornim în vale. Baietii încep discutii filozofice, despre de ce e un atom rotund, si ca daca universul nostru nu e decât un atom într-un alt univers mai mare, dar eu ramân în urma. Îmi place mirosul ierbii aici, ma bucur de peisaj. Drumul la întoarcere e mult mai lejer, îmi pare rau ca trebuie sa coborâm; dupa o vreme se vede fumul de la gratarele de jos, se aud si manelele. O ultima poza de pe traseu:

O data ajunsi in vale, ne bucuram de o bine meritata masa, dupa care glumim si mai stam la vorba cu "comozii" care nu au vrut sa urce.

Dar daca si ei urcau, cine mai pregatea masa?
Oana se crede fotograf paparazzi:

Elena se ascunde prin scorburi:

Îi ofer Oanei o floare si mi-o trânteste în fata spunându-mi ca este "pizda tigancii".

Radu decide ca e o idee geniala sa îmi sara la gât asa ca reuseste sa ma puna la pamânt:

Pentru ca se lasa frigul, decidem sa plecam; poposim în Valenii de Munte, unde avem surpriza sa bem o cafea foarte buna si ieftina, înghetata si coctail. Recomand terasa, e situata pe strada Berceni. Dupa toate astea, înapoi la Bucuresti; a fost obositor, dar a fost o zi frumoasa!


Comentarii

  1. ai inteles gresit Stoik! nu VW, VW Golf 5 argintiu cu pragul zgariat

    RăspundețiȘtergere
  2. imi pare rau sa te dezamagesc dar ala nu era deloc capatul traseului, adica acolo erai in locul numit "la rascruce" . De "la rascruce" poti merge spre fosta cabana cheia daca o iei in stanga sau spre varful Gropsoarele (respectiv Zaganu) daca o iei in dreapta. Pana la varful Gropsoarele mai aveati ceva de mers.

    RăspundețiȘtergere
  3. Salut Emil.
    Intr-adevar, traseul continua in ambele directii, am vazut si noi cand am ajuns. Noi insa aveam doar o ora jumatate la dispozitie si pana aici am reusit sa ajungem; am mai continuat un pic de la "la rascruce" catre varful Gropsoarele dar nu am mai pus poze.
    Multam de informatii. Bafta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Lasa mai Cata, intentia conteaza. :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Vârful Moldoveanu - 14 ore de marş prin masivul Făgăraş

Data: 27-29 August Participanţi : ecoXtrem Locaţia: Munţii Făgăraş Traseu efectuat: Complex Sâmbata de sus - Salvamont Sâmbata - Fereastra Mare a Sâmbetei - Valea Rea - Vârful Moldoveanu şi retur :) Se plănuise de ceva vreme ieşirea pe Moldoveanu, în Făgăraş, iar eu îmi doream mult să ajung acolo. Ne-au avertizat că o sa fie dur, că o sa mergem 14 ore aşa că am fost câteva seri la alergat prin Poli, în speranţa că ...fac ceva condiţie fizică. Un pic de dezamăgire când nici Radu, nici Ioana, Costi sau Virgil nu au mai vrut sa vină, dar entuziasmul meu a ramas încă la cote înalte, aşa că vineri dimineaţa, la ora 5.30 eram singurel în Gara de Nord. (nu chiar singurel, ci cu cei de la EcoXtrem, it's a way of saying..). Toata pofta de munte pe care o acumulasem s-a pierdut pe drumul lung către Braşov,în aşteptarea de 2 ore din gara din Braşov, şi în trenul desprins dintr-o ţară africană care ne-a dus din Braşov până în Ucea. Ca să nu stau în gară 2 ore, am dat o tură prin Braş

Weekend în Olanda

Când : 19-20 Octombrie 2013 Participanți : eu, Jose, Alina și Vali Ruta : Bruxelles - Amsterdam - Delft - Gouda - Rotterdam - Bruxelles English version will be added soon! Ziua 1: Vali și Alina au venit din nou în vizită pe la mine (ce bine!) și pentru că Bruxelles e cam mic și au cam văzut tot data trecută, am decis să încercăm puțin Olanda. Deși planul inițial era să ne ”facem de cap în Amsterdam”, am decis că e mai bine să facem un mic tur al Olandei. Așa că sâmbătă dis-de-dimineață demarăm. Nu înainte ca Alina să se plângă că e prea noapte afară ca să deschidă ochii și să coboare din pat! E adevărat, aici suntem mai la nord și soarele răsare mai târziu și apune devreme iarna. Și am pornit la drum. În doar 2 ore suntem deja la Amsterdam. Traseul e foarte simplu: prin Antwerp, Breda și apoi Utrecht tot pe autostrăzi mergem. Nu ne-am putut abține să nu remarcăm cu tristețe că România nu va avea niciodată o astfel de infrastructură: 6 benzi pe sensul de mers, asfalt imp