Episodul 2: Viena
Am ajuns in Viena pe seara, dupa un drum lung pe o ploaie torentiala. Din fericire la Viena nu mai ploua.
Undeva in centrul orasului:
Radu stie bine orasul, asa ca a zis ca ne duce in centru, in fata primariei. Cu tramvaiul, de pe Hernalser strasse, unde stateam noi, pana in centru am facut doar cateva minute. Biletele sunt foarte scumpe pentru noi, romanii: 2,2 euro daca il iei direct din tramvai, sau 1.8 daca il iei de la aparatele speciale din statii.
Primăria din Viena:
In fata primariei, in fiecare seara are loc un specatcol, un show ceva care sa bucure locuitorii. Mi s-a parut foarte frumoasa ideea. Tarabe ingrijite cu tot felul de mancaruri, oameni care nu arunca nimic pe jos, daca doreai sa mananci ceva ti se ofereau farfurie si pahar normal (nu de plastic) si nimeni nu pleca cu ele acasa.
Parlamentul austriac, cu zeiţa înţelepciunii (Atena):
Am remarcat ca oamenii de acolo sunt parca mai urati decat romanii, poate se imbraca mai ciudat, dar nu te simiti amenintat, nu au nimic de impartit cu tine. Nu am vazut nici un aurolac, si nici un homless, si nici macar romani cersetori.
Ziua 2: Pentru ca Radu avea un pic de treaba la spital, am plecat cu Ioana si Iulia la plimbare, dar ne-am intalnit si cu Radu pe drum, el venea catre hotel. Am plecat catre centru, cu metroul, pana la domul lui Stefan. Plin de turisti, plin de aparate foto, nu mi-a placut.
Interiorul domului Ştefan:
Pentru ca ma udam in adidasii mei si imi era si frig, trebuia sa imi cumpar ceva de imbracat asa ca Radu ne-a dus pe o strada plina de magazine: MariaHilfe Strasse, de unde mi-am luat cate ceva pentru drumeţii montane.
Din nou la primărie:
Un elefant in faţa unui muzeu:
Prânz, plimbare până la centrul ONU pentru Europa, o întâlnirea la o cafenea cu rudele lui Radu care locuiesc in Viena, apoi Prater.
Poză de grup lângă centrul ONU:
În metrou către Prater:
Praterul era cam prăfuit şi destul de pustiu, probabil in weekend era mult mai animat. Oricum, cateva tiribombe, maşinuţe , şi seara a trecut intr-un mod plăcut. Cei mai amuzanţi au fost Radu şi Ioana, care au îngheţat de frică când ne-am dat într-o ceşcuţă.
Viena e foarte curată, deşi era plin de şantiere, nu era praf. Străzile erau spălate în jurul şantierelor, liniile de tramvai erau curăţate seara, vremea e perfectă pentru a putea trăi. Toate astea comparate cu căldura, mizeria şi mai ales praful din Bucureşti m-au întristat când m-am întors aici.
Ziua 3 era dedicată grădinii zoologice. Eu voiam neapărat să îl văd pe Panda!! Intrarea e un pic cam piperată: 14€, dar să zicem că merită.
Schonbrun:
Big sleeping PANDA:
King Julian, adica un lemur:
Un popândău, wiseal, nu stiu ce e dar seamană cu Radu:
Panda dormea, aşa că nu l-am văzut prea bine. În schimb ne-am învârtit pe acolo 4 ore, până am făcut bătături la picioare. O mică plimbare şi prin Schönbrunn şi apoi din nou la drum către Praga.
Un urs polar:
Am mers pe un drum naţional, nu pe autrostradă, având ocazia să văd sate. Totul era îngrijit, frumos, liniştit. Nu cred că are rost să compar cu satele de la noi, pur şi simplu e clar: România nu va fi NICIODATĂ aşa.
Am ajuns in Viena pe seara, dupa un drum lung pe o ploaie torentiala. Din fericire la Viena nu mai ploua.
Undeva in centrul orasului:
Radu stie bine orasul, asa ca a zis ca ne duce in centru, in fata primariei. Cu tramvaiul, de pe Hernalser strasse, unde stateam noi, pana in centru am facut doar cateva minute. Biletele sunt foarte scumpe pentru noi, romanii: 2,2 euro daca il iei direct din tramvai, sau 1.8 daca il iei de la aparatele speciale din statii.Primăria din Viena:
In fata primariei, in fiecare seara are loc un specatcol, un show ceva care sa bucure locuitorii. Mi s-a parut foarte frumoasa ideea. Tarabe ingrijite cu tot felul de mancaruri, oameni care nu arunca nimic pe jos, daca doreai sa mananci ceva ti se ofereau farfurie si pahar normal (nu de plastic) si nimeni nu pleca cu ele acasa.
Parlamentul austriac, cu zeiţa înţelepciunii (Atena):
Am remarcat ca oamenii de acolo sunt parca mai urati decat romanii, poate se imbraca mai ciudat, dar nu te simiti amenintat, nu au nimic de impartit cu tine. Nu am vazut nici un aurolac, si nici un homless, si nici macar romani cersetori.
Ziua 2: Pentru ca Radu avea un pic de treaba la spital, am plecat cu Ioana si Iulia la plimbare, dar ne-am intalnit si cu Radu pe drum, el venea catre hotel. Am plecat catre centru, cu metroul, pana la domul lui Stefan. Plin de turisti, plin de aparate foto, nu mi-a placut.
Interiorul domului Ştefan:
Pentru ca ma udam in adidasii mei si imi era si frig, trebuia sa imi cumpar ceva de imbracat asa ca Radu ne-a dus pe o strada plina de magazine: MariaHilfe Strasse, de unde mi-am luat cate ceva pentru drumeţii montane.
Din nou la primărie:
Un elefant in faţa unui muzeu:
Prânz, plimbare până la centrul ONU pentru Europa, o întâlnirea la o cafenea cu rudele lui Radu care locuiesc in Viena, apoi Prater.
Poză de grup lângă centrul ONU:
În metrou către Prater:
Praterul era cam prăfuit şi destul de pustiu, probabil in weekend era mult mai animat. Oricum, cateva tiribombe, maşinuţe , şi seara a trecut intr-un mod plăcut. Cei mai amuzanţi au fost Radu şi Ioana, care au îngheţat de frică când ne-am dat într-o ceşcuţă.
Viena e foarte curată, deşi era plin de şantiere, nu era praf. Străzile erau spălate în jurul şantierelor, liniile de tramvai erau curăţate seara, vremea e perfectă pentru a putea trăi. Toate astea comparate cu căldura, mizeria şi mai ales praful din Bucureşti m-au întristat când m-am întors aici.Ziua 3 era dedicată grădinii zoologice. Eu voiam neapărat să îl văd pe Panda!! Intrarea e un pic cam piperată: 14€, dar să zicem că merită.
Schonbrun:
Big sleeping PANDA:
King Julian, adica un lemur:
Un popândău, wiseal, nu stiu ce e dar seamană cu Radu:
Panda dormea, aşa că nu l-am văzut prea bine. În schimb ne-am învârtit pe acolo 4 ore, până am făcut bătături la picioare. O mică plimbare şi prin Schönbrunn şi apoi din nou la drum către Praga.
Un urs polar:
Am mers pe un drum naţional, nu pe autrostradă, având ocazia să văd sate. Totul era îngrijit, frumos, liniştit. Nu cred că are rost să compar cu satele de la noi, pur şi simplu e clar: România nu va fi NICIODATĂ aşa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu