Treceți la conținutul principal

Leuven într-o zi cu soare

Leuven, Belgia

Doar câteva zile și gata și cu stagiul la Comisia Europeană. Pentru că Florin nu a mai avut vreme să ducă bicla înapoi la centrul de biciclete mi-a revenit mie sarcina de a realiza acest fapt nobil.
Așa că...într-o zi cu soare..și 31 de grade (ceva destul de rar pt Belgia)....plec mai devreme de la muncă cu destinația Leuven.


Leuven e un oraș de doar 100 000 de locuitori, dar ...aici își are sediul cel mai mare producător de bere din lume: Anheuser-Busch InBev. Adică compania care produce Stella Artois, Becks, Corona, Budwiser și multe altele.
Tot în Leuven este și cel mai lung bar din lume. Asta înseamnă că într-o piață imensă, de la un capăt la altul e plin de terase și baruri unde poți bea o bere. Pentru că sunt unul lângă altul, senzația e că ești în același bar, cel mai lung din lume.


O catedrală părăsită. Arată bine, dar când mă apropi constat că geamurile sunt sparte și toul este foarte vechi.
Continui plimbarea mea prin micuțul oraș când dau peste 2 controlori de parcare. O abordez pe domnișoara care împarte amenzi pentru parcare și o întreb ce se va întâmpla cu toate amenzile pe care le-am primit și ăe care nu le voi plăti. Aflu că...întrucât am numere de România, pot sta liniștit, amenzile alea nu au cum să ajungă la mine....așa că sunt salvat. Cel puțin pt moment...:D Nu de alta dar cred că am 100 de euro în total.
Nu știu niciodată unde e permisă parcarea și unde nu. Totul e dubios.

Un canal ce îmi aduce puțin aminte de Bruges :)

Pornesc către centru...noroc cu telefonul și cu Google Maps altfel sunt total pierdut de fiecare dată. Lumea stă la soare, relaxată. Parca sunt in vacanță. Cum dă puțin soarele, cum ies la terasă și stau ore întregi în fața unei beri sau a unei cafele.
Cei mai mulți sunt însă oameni în vârstă. E o chestie generală aici în Belgia. Îmbătrânirea populației e mult mai vizibilă decât în București. Iar...cei mai mulți copii sunt făcuți de imigranți, în special de femeile arabe (eu le numesc Nazguli datorită vestimentației specifice: o pătură neagră din cap până în picioare)





Leuven Museum. Nu am intrat în el, dar ...am intrat în curtea interioară. Oameni relaxați, citind o carte pe iarbă sub soarele de iulie:) 


Piața mare, plină de oameni de toate felurile și....foarte foarte multe biciclete. Am descoperit că bicicleta e foarte utilă și am de gând să îmi iau și eu una în Brussels. Nu știu însă ce voi face când plouă...și de obicei plouă :)



Și un bar cu o intrare interesantă:


Le Couvent des Augustines, servind acum drept centru cultural în Leuven era în trecut spital și reședință pentru asistentele din spitalul Saint Peter. Clădirea a fost construită in 1220. (acum 800 de ani!!)


O ușă interesantă și o bufniță la o altă ușă:




Catedrala Sfântul Petru, construită între 1425 - 1500. Turnul său nu a fost niciodată finalizat.S-a dorit la acea vreme ca turnul să facă din catedrală cea mai înaltă clădire din lume. Terenul nepotrivit și lipsa de bani au dus la abandonarea idei. Acoprișul catedralei a ars parțial în primul război mondial, iar în timpul celui de-al doilea război mondial, o bombă a căzut peste clădire.


Una peste alta o plimbare plăcută într-o zi cu soare în ploioasa Belgie. Iar la final, caractița de lângă locul unde Florin și-a lăsat bicicleta.





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Weekend în Olanda

Când : 19-20 Octombrie 2013 Participanți : eu, Jose, Alina și Vali Ruta : Bruxelles - Amsterdam - Delft - Gouda - Rotterdam - Bruxelles English version will be added soon! Ziua 1: Vali și Alina au venit din nou în vizită pe la mine (ce bine!) și pentru că Bruxelles e cam mic și au cam văzut tot data trecută, am decis să încercăm puțin Olanda. Deși planul inițial era să ne ”facem de cap în Amsterdam”, am decis că e mai bine să facem un mic tur al Olandei. Așa că sâmbătă dis-de-dimineață demarăm. Nu înainte ca Alina să se plângă că e prea noapte afară ca să deschidă ochii și să coboare din pat! E adevărat, aici suntem mai la nord și soarele răsare mai târziu și apune devreme iarna. Și am pornit la drum. În doar 2 ore suntem deja la Amsterdam. Traseul e foarte simplu: prin Antwerp, Breda și apoi Utrecht tot pe autostrăzi mergem. Nu ne-am putut abține să nu remarcăm cu tristețe că România nu va avea niciodată o astfel de infrastructură: 6 benzi pe sensul de mers, asfalt imp...

Le Botanique on an autumnish day

Since now i have a nice camera to take pics with, I decided to use it and try to spot places in Bruxelles in different moments of the year. First target: Le Botanique. On a cloudy and grey day, one of the many from the rainy Brussles i decided to go there during lunch break. Altough so far it didn't snow in Brussels, the garden seemed a bit dead, a bit asleep. However, i managed to take some nice pictures. In summer the vegetation and the sculpture can create a way better landscape. Botanique used to be the botanic garden of Belgium and also the main orangery. Nowadays it's just a small garden and a concert venue with a coffee bar. It was quite a cold day so not that many people ware in the park.One or 2 beggars, a jogging old man (did I mention that here people in their 50's run a lot and practice sports in their lunch breaks? ). There were quite a few people from the salubrite taking care of the dead plants, cleaning the water, keeping the garden proper and...

Munţii Ciucaş - Culmea Gropşoarele

Data : 1 mai 2010 Participanti : eu,Virgil,Bogdan,Radu,Oana,Cipi,Nona,Raluca,Cosmin,Elena Locatie : statiunea Cheia, muntele Rosu, culmea Gropsoarele Ruta : Bucuresti-Ploiesti-Cheia (DN1A - asfalt acceptabil, drum destul de aglomerat) Altitudinea maxima atinsa : Vârful Gropsoarele: 1883m Diferenta nivel : 1883 - 1280 = 603 m Traseu : cabana Muntele Rosu - La Rascruce (marcaj triunghi rosu pe fond alb). Un nou weekend , o noua încercare de a urca pe munte. Pentru ca era 1 mai, a fost mai usor sa ne mobilizam ceva mai multi pentru o iesire, asa ca, sub pretextul unui gratar am pornit catre Cheia, jud. Prahova. Gândul meu era însa sa urc pe munte, si gasisem deja un traseu de o ora si jumatate. Ne-am gândit ca gibonii se vor duce pe valea Prahovei, si ca pe aici va fi liber, însa cei 140 de km dintre Bucuresti si Cheia au fost facuti cu greu. Giboni erau si aici, masinile nu erau însa asa luxoase ca pe centura Ploiestului unde am ramas si noi blocati 15 minute alaturi de stoarfe ieftine...