Treceți la conținutul principal

Valea lui Stan - reloaded (la inceput de iarna)

Data: 27-28 Noiembrie
Participanţi: Eu, Radu, Bogdan Stoica, Bogdan Ştefan, multi multi oameni de la EcoXtrem
Locaţia: Valea lui Stan, Argeş


Încă o dată cu EcoXtrem la munte, de data asta i-am convins şi pe colegii mei Bogdan(ii) sa vină cu noi. Locaţia era aleasă de ceva vreme: Valea lui Stan. Mă încânta faptul ca o să revăd locurile alea, de data asta iarna. În plus, nici nu e greu traseul asta. 


Aşadar cu bocanci noi nouţi, cu windstopperi şi frontală, sâmbătă dimineaţa la ora 6.30 ne dăm întâlnire în faţa operei de unde vom pleca cu autocarul. Lume multa, 75% necunoscuţi mie, cred că atât de mulţi nu am fost niciodată. Nu ştiu dacă o fi bine sau rău dar mi s-a părut ca eram foarte, foarte mulţi.


Daca în Bucureşti era ceaţă, acolo ne aştepta o vreme plăcută, pe creste se vedea zăpada. ;) Ne-am cazat la pensiunea Dracula din Căpăţâneni şi la ora 11 am pornit în traseu. Locul nu mai semăna  cu ce îmi aminteam eu de astă vară. Ar fi fost frumos să fie ceva mai multă zăpadă, dar a fost ok şi aşa. 


Poză de grup la intrarea în traseu:



Pentru că eram mulţi, ne-am mişcat foarte greoi. Ăsta e marele dezavantaj la un grup atât de mare. Mă plictiseam, stăteam pe loc adesea, daca nu ma mişcam începeam să simt şi frigul. Peisajele erau faine, parca însa era mai frumos astă vară.



Cascade, pietre imense, scări, pasaje un pic mai dificile....e frumoasă Valea lui Stan. Era amuzant că noi toţi înceram să nu ne udăm, ne cătăram pe pereţi, ne zbăteam şi ne cam agitan, dar până la urmă tot ce se putea întâmpla mai rău era să ne udăm cu un pic de apă.


Relu ne predă câteva tehnici de traversat apa şi de mers pe munte. Eram foarte atent la ce spunea mi se parea foarte tare cum reuşea să sară peste apă cu un băţ. Tre să învaţ şi eu asta.



O cascadă pe traseu:

 Unul din pasajele traseului:

Scara în care mă agăţasem astă vară acum am urcat-o fără probleme. 


Era mereu nevoie să mă agaţ de pereţi sau crengi, şi pentru ca toate erau foarte ude, şi pentru ca eu aveam nişte mănuşi din lână, total nepotrivite şi care absorbeau toată apa, mă opream destul de des să le storc de apa care se acumula în ele. E destul de dificil şi cu aparatul foto, e prea mare, mă încurcă în anumite zone, cred că o să îmi iau unul mai compact şi mai micuţ.


Bogdan era foarte amuzant: tot drumul se gândea la pasajul pe care urmam să îl traversam. Daca aveam noroc, apa era până mai sus de genunchi, daca nu ...poate până la gât. El a făcut tot felul de planuri pentru a traversa, dar o dată ajunşi acolo a luat cea mai neinspirată decizie: să se agaţe de pereţi. Desigur a căzt fix în apă aşa că...de ce îţi e teamă de aia nu scapi. Eu mi-am pus nişte saci de plastic peste bocanci şi pantaloni şi mi-am încercat norocul aşa. Unul din picioare a fost norocos, celălalt nu :)
Concluzia: cea mai buna varianta ar fi fost descalţarea + suflecarea pantalonilor.


Bogdan, în apă, fără voia lui:


Am continuat traseul ud, nu mă deranja prea tare atât timp cât mergeam, mai rău era când ne opream şi simţeam frigul:)



La finalul traseului, un ceai cald făcut acolo pe loc a fost bine venit.

EcoXtrem au fost foarte organizaţi în tura asta. Deşi eram foarte foarte mulţi s-au descurcat foarte bine, aşa că felicitari !! 

Mi-ar plăcea să mă implic mai mult şi eu în ieşirilea astea, dar cred că îmi trebuie ceva mai multă experienţă mai întâi.
Cel mai tare aspect al traseului a fost traversarea râului pe o coarda pe care o suspendaseră ei deasupra râului. Eu nu voiam să trec pe acolo, până în ultima clipă căutam o metodă alternativă de a traversa râul altcumva, dar de fapt era foarte uşoară traversarea.

Pe finalul traseului , am ajuns într-o poieniţă plină de zăpadă. Prima zăpadă văzută iarna asta. :)



Seara ne-am întors la cabană, unde am avut parte de o supa austeră de care nu m-am atins  apoi ...o sticlă de vin, şi încă una. Eu eram obosit aşa că am adormit rapid. Tre să fac ceva să rezist mai mult seara :))

Ziua următoare s-a făcut rapel de pe unul din podurile de pe Transfăgărăşan, apoi...înapoi la Bucureşti.
Aştept cu entuziasm să cadă mai multă zăpadă, şi să ma bucur de munte iarna!!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Le Botanique on an autumnish day

Since now i have a nice camera to take pics with, I decided to use it and try to spot places in Bruxelles in different moments of the year. First target: Le Botanique. On a cloudy and grey day, one of the many from the rainy Brussles i decided to go there during lunch break. Altough so far it didn't snow in Brussels, the garden seemed a bit dead, a bit asleep. However, i managed to take some nice pictures. In summer the vegetation and the sculpture can create a way better landscape. Botanique used to be the botanic garden of Belgium and also the main orangery. Nowadays it's just a small garden and a concert venue with a coffee bar. It was quite a cold day so not that many people ware in the park.One or 2 beggars, a jogging old man (did I mention that here people in their 50's run a lot and practice sports in their lunch breaks? ). There were quite a few people from the salubrite taking care of the dead plants, cleaning the water, keeping the garden proper and...

Weekend în Olanda

Când : 19-20 Octombrie 2013 Participanți : eu, Jose, Alina și Vali Ruta : Bruxelles - Amsterdam - Delft - Gouda - Rotterdam - Bruxelles English version will be added soon! Ziua 1: Vali și Alina au venit din nou în vizită pe la mine (ce bine!) și pentru că Bruxelles e cam mic și au cam văzut tot data trecută, am decis să încercăm puțin Olanda. Deși planul inițial era să ne ”facem de cap în Amsterdam”, am decis că e mai bine să facem un mic tur al Olandei. Așa că sâmbătă dis-de-dimineață demarăm. Nu înainte ca Alina să se plângă că e prea noapte afară ca să deschidă ochii și să coboare din pat! E adevărat, aici suntem mai la nord și soarele răsare mai târziu și apune devreme iarna. Și am pornit la drum. În doar 2 ore suntem deja la Amsterdam. Traseul e foarte simplu: prin Antwerp, Breda și apoi Utrecht tot pe autostrăzi mergem. Nu ne-am putut abține să nu remarcăm cu tristețe că România nu va avea niciodată o astfel de infrastructură: 6 benzi pe sensul de mers, asfalt imp...

Munţii Ciucaş - Culmea Gropşoarele

Data : 1 mai 2010 Participanti : eu,Virgil,Bogdan,Radu,Oana,Cipi,Nona,Raluca,Cosmin,Elena Locatie : statiunea Cheia, muntele Rosu, culmea Gropsoarele Ruta : Bucuresti-Ploiesti-Cheia (DN1A - asfalt acceptabil, drum destul de aglomerat) Altitudinea maxima atinsa : Vârful Gropsoarele: 1883m Diferenta nivel : 1883 - 1280 = 603 m Traseu : cabana Muntele Rosu - La Rascruce (marcaj triunghi rosu pe fond alb). Un nou weekend , o noua încercare de a urca pe munte. Pentru ca era 1 mai, a fost mai usor sa ne mobilizam ceva mai multi pentru o iesire, asa ca, sub pretextul unui gratar am pornit catre Cheia, jud. Prahova. Gândul meu era însa sa urc pe munte, si gasisem deja un traseu de o ora si jumatate. Ne-am gândit ca gibonii se vor duce pe valea Prahovei, si ca pe aici va fi liber, însa cei 140 de km dintre Bucuresti si Cheia au fost facuti cu greu. Giboni erau si aici, masinile nu erau însa asa luxoase ca pe centura Ploiestului unde am ramas si noi blocati 15 minute alaturi de stoarfe ieftine...